Redactia în 24/02/2014
Copșa Mare este o destinație „inventată” de o italiancă stabilită în Brazilia
Text: Bogdan Stanciu
Foto: Vakarcs Loránd
Grafică: Isabela Muntean
Tanti Mărioara Bălu nu e genul de persoană pe care o poți întâlni în Toscana, în insulele Croației, prin sudul Franței sau prin alte paradisuri rurale europene, înțesate de turiști. La cei 73 de ani ai săi, bătrâna cu privire blândă croșetează meticulos un pulovăr pe banca din fața casei și îi cercetează curioasă pe străinii care intră și ies pe poarta învecinată cu casa ei din Copșa Mare. Stă la numărul 145, și chiar la poarta următoare se află o casă pe care acum câțiva ani a cumpărat-o o italiancă stabilită în Brazilia, care a transformat-o într-un spațiu de cazare chic. „Nu știu, maică, dacă o fi bine sau o fi rău că vin atâția pe la noi, dar îți pot spune că niciunul dintre ei nu a încercat vreodată să sară la mine în grădină. Sunt toți oameni la locul lor”, spune femeia despre turiștii care se cazează în casa de lângă.
Cum au nimerit „cangurii” Copșa Mare
În ziua în care am ajuns la Copșa Mare, printre vecinii lui tanti Mărioara se numărau doi australieni blonzi, înalți și spătoși, pe nume Mike și Mitch Stent, tată și fiu. Seniorul – cu alură de actor de Hollywood, juniorul – o versiune mai tânără și cu un pic de pleată rebelă a primului. Au ajuns la Copșa Mare pe parcursul unei călătorii de opt luni pe care Mitch, juniorul în vârstă de 19 ani, o face în jurul lumii, pentru a-și limpezi mintea înainte de a urma o facultate. De la Londra s-a înțeles la telefon cu tatăl său să viziteze împreună, câteva zile, o țară europeană. România a fost o alegere firească, spune seniorul Mike, în vârstă de 63 de ani: „Căutam o țară pe care să nu o fi văzut eu înainte și unde să vedem ceva autentic. Mitch mi-a zis România, și imediat am fost de acord. Fiindcă e situată la est de marile rute turistice ale Europei unde, pe lângă că e scump, greu găsești ceva autentic, tradițional”.
După un pic de research pe internet, au dat peste spațiile de cazare de la Copșa Mare, amenajate în foste case săsești, restaurate fără cusur și mobilate rafinat, dar fără pic de ostentație. Au făcut joncțiunea la Londra, au zburat până la București, unde au închiriat o mașină cu care au ajuns în Copșa Mare. „Viața de aici, cu simplitatea sa, este ceva rar, autentic și tradițional”, spune Mike.
Mitch pare fascinat mai mult de oameni. Înainte să plece, filmează – sub oblăduirea tatălui, producător independent de filme – un scurt documentar despre viața de zi cu zi în Copșa Mare. „Oamenii sunt fericiți aici, duc o viață simplă, ca acum o sută de ani”, spune convins juniorul. Cei doi pleacă apoi să filmeze albinele preotului din sat.
Seniorul Mike și juniorul Mitch, doi australieni care au ajuns în Transilvania căutând Europa autentică
Dragoste la prima vedere
Aceeași simplitate patriarhală, la care se adaugă un cadru natural fantastic, i-a atras la Copșa Mare în 2005 și pe Giovanna Bassetti, o fostă naturalistă, și pe soțul său, Paolo, fost vicepreședinte al TenarisSilcotub.
Satul, situat la trei kilometri de drum prost de mult-mai-turisticul Biertan, de care și depinde administrativ, este așezat într-o vâlcea bucolică, între dealuri liniștite. Biserica fortificată supraveghează ulițele drepte de pe o coastă de deal. Pe străzile colbuite asfaltul nu a ajuns, mașinile lăsând carosabilul în stăpânirea gâștelor și a copiilor.
„Imediat ce am văzut Copșa Mare ne-am îndrăgostit de acest sat și de «Casa Verde». Am cumpărat casa în mai 2006 și am început restaurarea de unii singuri. Munca a fost făcută doar cu localnici și când am ajuns să-i cunoaștem am decis să facem tot ce e posibil să păstrăm arhitectura, patrimoniul local și să-i ajutăm să se dezvolte. Prin urmare, turismul și amenajarea unei case de oaspeți au devenit mijlocul perfect pentru a ajunge la acest rezultat”, povestește Giovanna Bassetti.
„Casa Verde”, prima proprietate cumpărată de soții Bassetti în Copșa Mare, este o casă săsească solidă, cu etaj, situată pe colț de stradă. Poarta masivă ascunde intrarea într-un spațiu ca în povești.Camerele săsești austere și-au păstrat spiritul, dar au primit o atingere de stil și căldură mediteraneene. Lemnul, sticla și piatra construiesc un univers elegant, fără să fie somptuos.
După „Casa Verde”, au urmat „Casa Galbenă” – unde acum funcționează și recepția, și o sala de mese, „Casa Roșie” – unde pivnița s-a metamorfozat într-o bucătărie și un dining de unde nu te mai lași dus și „Casa Albă” – cu un spațiu comun luminat „a giorno” prin pereți de sticlă.
În total, spațiile de cazare ale Giovannei Bassetti oferă 16 locuri de cazare în opt camere. Devenită reședința familiei Bassetti, „Casa Verde” nu se închiriază decât în mod excepțional – când restul spațiilor sunt ocupate – și doar parțial.
Alte spații au fost cumpărate de soții Bassetti și așteaptă să fie restaurate. Printre acestea și fosta primărie, care va deveni, cândva, când banii o vor permite, sediul unui centru de echitație.
Prețul de cazare în casele la Copșa Mare estede 50 de euro+TVA pe noapte de persoană. „Majoritatea celor care vin aici să se cazeze sunt străini, care au mașini închiriate și folosesc Copșa Mare ca «bază de explorare» pentru toată zona din jur”, spune Simona Seciu, administratorul local al caselor de oaspeți.
În 2013, până în noiembrie, 250 de persoane au beneficiat de ospitalitatea caselor Giovannei Bassetti. Portretul-robot al celui care se cazează aici, îl face chiar ea: „Cei care vin să stea la noi sunt persoane sofisticate, culte, iubitoare de natură, frumusețe și hrană sănătoasă. Își doresc un loc în care să stea și unde să se simte ca acasă, cu tot confortul, și o pace deplină. Sunt străini și români care au călătorit în multe locuri și doresc să descopere autenticul din această parte a Europei”.
Cu asemenea vecini, tanti Mărioara Bălu poate sta liniștită să croșeteze pe băncuța din fața casei, fără să se teamă că cineva îi sare în grădină.
Insule din „arhipelagul chic”
O hartă a destinațiilor rural chic din Transilvania, fără pretenția de a fi exhaustivă
Casele din Copșa Mare sunt doar o insulă din ceea ce s-ar putea numi un „arhipelag chic” al turismului rural din Transilvania. Un regizor german, Björn Reinhardt, a restaurat case tradiționale rutene în Valea Vinului, Maramureș, în timp ce un antreprenor danez, Torben Schreiber, a cumpărat case săsești și le-a restaurat îm Băgaciu, Mureș.
Fostul fotograf de celebrități britanic Duncan Ridgley a restaurat case în Breb, Maramureș, iar doi germani au creat o veritabilă stațiune la Cund, Mureș, sub numele „Valea Verde Retreat”, formată tot din case săsești restaurate.
Lor li se adaugă urmașii nobililor secui care au investit în turism la Micloșoara (contele Kálnoky) și Zăbala (urmașii conților Mikes) și, bineînțeles, Prințul Charles, cu proprietățile de la Valea Zălanului și Viscri.
Tot în Viscri se află și pensiunea Viscri 125, în același stil rural-autentic, condusă de doi investitori din București. Conacul Apafi din Mălâncrav, restaurat și introdus în circuitul turistic de Fundația „Mihai Eminescu”, completează acest tablou, alături de alte case pe care fundația le închiriază în Viscri, Mălâncrav, Florești, Criț și Biertan.